sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Sunt amanta sotului meu!

Usa dormitorului se deschide si in ea apare Arthur,imbracat intr-o pereche de pantaloni de stofa albastru inchis,asortati de o camasa alba care ii
scoate in evidenta bicepsii musculosi. Sfinte sisoe,barbatul acesta este sotul meu!  Inca nu ma pot obisnuii cu gandul ca sunt sotia celui mai ravnit mascul din Londra! Se apropie usor de patul imens imbracat in lenjeria mea favorita,neagra de matase si imi intinde un pahar de...nu stiu ce.
-Poftim,bea asta! Te va ajuta! Cu ochii inca vrajiti de farmecul lui,baigui usor.
- Ce este? Se aseaza elegant langa mine si imi prinde mana cu ternura. Cu surasul lui provocator imi raspunde pe un tot de mare sef.
-Este o solutie magica,special creata pentru tine,care sa te faca sa ma iubesti pe fiecare zii mai mult. Maresc ochii cat cepele si ii raspund cu un ton naiv.
-A,da? Si de unde o obtii? Ma priveste cu iubire si continua dar de data asta pe un ton mai bland.
-Pai,sa nu crezi ca se gaseste la orice colt de strada si ma mai costa si o avere. Imi face provocator cu ochiul stang si imi duce paharul cu lichidul magic de culoare galben la buze. Cu un mic protesc al capului leganandul cand in dreapta cand in stanga ii indepartez mana hotarata.
-Nu am nevoie de nici o bautura magica! Mai mult de atat nu se poate iubii. Ii raspund cu fruntea incretita,ca o copila care nu vrea sa-si faca temele. Fara sa ma lase sa termin isi adopta din nou acel ton de superioritate si continua.
-Fii fetita ascultatoare si beal,daca nu cumva vrei sa ti-l torn eu pe gat. Ridica din amandoua sprancenele si isi inclina usor capul intr-o parte.
-Ce zici,crezi ca ne putem intelege in privinta asta? Fara sa mai pot protesta i-mi goleste veninul acela magic pe gat iar eu inchid ochii  cu putere la gustul amarui care ma face sa tusesc cu forta.
-Esti nebun,vrei sa ma omori? Ii strig cu glas pitigaiat ca si cand mi-as fi prins degetele in usa. Imi reglez vocea care nu stiu de unde iesise si continui.
-Cine te crezi sa ma obligi sa beau.... ma opresc stramband din nas si ii lovesc usor bratul puternic.
-Yac,e oribil. Ce este? Continui vizibil iritata. Cu o leganare a capului intr-o parte si alta ca si cum ar zice te porti ca o fetita de 4 ani imi elibereaza mana dintr-a lui si imi vorbeste cu caldura.
-Sunt barbatul care te iubeste mai presus de orice in lumea asta,nu crezi ca e asta un motiv intemeiat ca sa iti ofer un medicament pentru starea in care te afli?
Cu un ton ingrijorat imi atinge usor fruntea si continua.
-Inca ai temperatura,trebui sa te faci bine cat mai repede. Nu imi place sa te stiu cu gripa. Imi dau ochii peste cap si baigui cu o voce joasa.
-Exagerezi ca de obicei! Imi ridica usor barbia cu degetele lui lungi si imi sopteste cu dragoste.
-Sofia,stii ca nu soport nici magar gandul ca ti se poate intampla ceva! Te iubesc si nu imi place sa te vad aici cum zaci toata ziua in patul asta. Imi aranjeaza parul rebel si ma saruta cu dulceata pe frunte.
-Trebuie sa plec,am intalnire la 20:00 cu Aron!
-Noul manager? Intreb curioasa.
-Da,Sofi,trebuie sa ii explic cateva lucruri despre hotel.
-OH! Ok,succes! ii raspund indiferenta.
-Odihneste-te! Vreau sa te recuperezi cat mai repede. Cu mainile in buzunar face o rotire amuzanta pe varful degetelor si iese lasand in urma aroma parfumului imbatator. Oftez ca o adolescenta indragostita si imi arunc ochii  la ceasul imens din cristal lipit pe peretele din fata patului. 19:15 minute. Deschid cartea lui Dostoievscki,crima si pedeapsa si gandurile mele sunt captate intr-o nanosecunda de istoria tanarului  Raskolnikov. In mai putin de 10 minute sunetul telefonului ma readuce inapoi la realitate. Ma uit la ecran deranjata si dau ochii peste cap la numarul necunoscut. Rahat,cine poate fii acum? Ezit pentru un moment nestiind daca sa raspund sau nu dar ma decid repede si apas butonul verde.
-Sofia? Ma intreaba o voce feminina.
-Cu cine vorbesc? Raspund derutata.
-Oh,dumnezeule cat ma bucur sa te aud! Cum esti? continua respectiva voce cu un entuziasm fara margini.
-AA,bine! Raspund nepasatoare.
-Dar nu stiu cu cine am onoarea! Continui si chicotesc in interiorul meu de ceea ce zisesem de parca as fii vorbit cu insasi Dostoievscki.(Onoarea) Ma amuz fara oprire.
-Sofia,draga mea, sunt eu Talida! Prietena ta cea mai buna din facultate. Inima mi se accelereaza si arunc cartea din brate fara sa ma gandesc ca  voi pierde pagina la care eram.
-Talida? Exclam entuziasmata si totodata incredula.
-Dumnezeule,nu pot sa cred! De unde ai facut rost de numarul meu? Cum mai gasit? Continui cu bucurie in glas.
-Eh e poveste lunga o sa-ti spun altadata. Ma bucur ca i-ti aduci aminte de mine,pentru un moment am crezut ca m-ai uitat.Si un ras inocent se aude discret.
-Nu vorbii postii,cum sa te uit? Chiar am incercat sa te localizez dar ai disparut fara urma.
-Da,cum ti-am zis,e poveste lunga dar acum m-am intors si nu mai am degand sa plec niciodata.
-Ramanem la o cafea? Mi-e dor de tine,vreau sa te vad. Imi musc buza cu furie pentru gripa care ma domina de 3 zile si ii raspund cu tristete.
-Oh nici nu iti imaginezi cat imi doresc sa te vad numai ca sunt imobilizata la pat.
-Cee? Ma sperii,ce ti sa intamplat? Intreaba cu vocea ingrijorata.
-Nimic,prostuto doar o raceala inofensiva.II raspund amuzata de exagerarea glasului ei.
-Am inteles,atunci te pot vizita eu,daca nu sunt prea indiscreta? Intrebarea ei ma face sa rad ca un copil si incep sa o dojenesc cum o faceam in vremurile noastre.
-indiscreta? Te rog! Cum poti sa spui asemenea prostii? Stii ca nu ma deranjezi niciodata. Te astept!
-Ok! Locuiesti tot acolo?
-Negativ! II raspund si incep sa-mi misc capul de la dreapta la stanga de parca ar fii putut sa ma vada.
-Te-ai mutat? Intreaba surprinsa.
-M-am maritat! Raspund putin stanjenita fara sa-mi dau seama de ce. Insa ma lamureste Talida intr-o nanosecunda cu raspunsul ei de harpie.
-Am auzit bine? Tu? Maritata?  Nu se poate! Continua cu o oarecare batjocora in glas.
-Locuiesc pe strada grimald,numarul 2. Singura casa maron din zona. Ma grabesc cu raspunsul fara sa mai ascult interogatoriul ei iritant.
-Ok,cunosc zona! In 20 de minute sunt la tine! Inchid telefonul plina de bucurie.  Prietena mea cu care impartisem atatea secrete si atatea momente,dupa atata timp reapare in viata mea.  Ma rog,poate exagerez cu (atata timp) dar pentru mine 3 ani inseamna mult, mai ales ca s-au intamplat atatea lucruri in viata mea  de cand plecase.Ma binedispus si mi-a inviorat ziua cenusie care parca nu se mai termina. Constat ca ma simt mult mai bine si gandul ma duce la bautura magica pe care Arthur ma obligat sa o beau. La naiba! Chiar ca e magica. Ma dirijez cu pasi mici la baie si ma privesc in oglinda. Aratam mult mai bine. Obrajii mei erau acum usor rozalii si ochii mi se luminasera. Parca ma plictisisem de culoarea parului meu negru precum abanosul si un gand diabolic imi trece prin minte. HMM,BLONDA? In nici un caz! Arthur va face cu siguranta un infarct pe loc. Lui ii placea parul meu lung si negru ah si desigur ochii mei la fel de negrii si deasemenea buzele mele carnoase care il inebuneau. Ma uit in oglinda si rad ca o copila fara griji indragostita pana peste cap de el. De sotul meu! Cel mai influent om din Londra. Rahat! Ce norocoasa sunt!  Imi amintesc ca se apropie ziua mea de nastere si totodata ziua Talidei de nastere. Eram nascute in aceasi zii,5 octomrie. Am studiat amandoua dreptul cu gandul de a ne transforma in cele mai de succes avocate.Amintirile ma fac sa zambesc si sa ii multumesc lui dumnezeu ca a readuso in viata mea. Era sora care nu am avuto niciodata. Nu aveam multe prietene. Doar Anne,sotia lui Marck asociatul sotului meu in afacerea cu lantul hotelier pe care il detineau. Dar ea nu era ca Talida. Nimeni nu era ca ea. Fara sa imi dau seama cum zburase timpul  ma crispez in oglinda de la baie imensa la gandul ca Talida trebui sa ajunga dintr-un moment in altul. O stare de nervozitate ma cuprinde si ma grabesc la sifonierul negru din lemn masiv. Deschid usa cu putere si aleg un pulover alb din mohair si o pereche de pantaloni comozi de aceasi culoare. Investighez cu privirea dormitorul imens in cautarea papucilor de casa si ma incruntez involuntar. Nu erau de gasit. Sunetul timbrului ma face sa tresalt si inima mi se accelereaza fara control. A AJUNS! E AICI! Cobor scarile in forma de Y si deschid usa cu sete. Gura mi se deschide involuntar si ochii mi se maresc la imaginea Talidei. Era schimbata total. Era alta persoana.
-NU POT SA CRED! exclam placut surprinsa de noua ei infatisare.
-Ce i-ai facut prietenei mele? Ma cuprinde in brate cu dragoste si ma saruta usor pe obraji. Ma indeparteaza si imi face o rapida evaluare cu ochii.
-Sofia esti neschimbata! Arati nemaipomenit. Imi dau ochii peste cap usor indimidata de complimentul ei si o trag dupa mine in salon
-Nu pot spune acelasi lucru despre tine! Arati atat de diferit,daca te-as fii vazut pe strada crede-ma ca nu te-as fii recunoscut.
-Stiu,am avut parte de multe schimbari in ultimii ani,nu numai fizice! Abia astept sa-mi povestesti,exclam curioasa.
-Vrei o cafea?
-Te rog!
-Simte-te ca acasa! Ii adresez un zambet de la o ureche la alta si ma indrept catre bucatarie.
-WOW! Sa inteleg ca esti maritata cu un magnat?  Ma intreaba cu un ton uimit.
-Cam asa ceva! Raspund sec. Il chiama Arthur. L-am cunoscut imediat dupa ce ai disparut tu.
-Inteleg. Esti fericita? Imi dau ochii peste cap in timp ce scot 2 cutiute de cafea si pregatesc cestile. (Ce intrebare)
-Nu! Ii arunc un raspuns taios. Sunt cu el din interes. Continui si bufnesc. Rasul ei il acopera cu mult pe al meu. La fel de galagioasa ca intotdeauna. Apas butonul masinii si cafeaua incepe sa curga inundand bucataria cu aroma ei.
-Bineinteles ca sunt fericita! Mai mult decat fericita! Ii raspund cu tonul ridicat pentru a ma putea auzii.
-Si tu? Ai pe cineva? Intreb curioasa in timp ce astept sa se umple a doua ceasca.
-Uf,daca ai stii in ce m-am bagat. Scot 2 lingurite din sertar si 2 pliculete de zahar si ies cu cestile de cafea lasandu-le pe masa alb cu negru din cristal. Ma asez langa ea si o iau de mana. Cu ochi larg deschisi o intreb.
-Ai probleme?  Isi pune elegant un picior peste celalat si rade cu pofta lasadu-si capul pe spate.
-Nu,nu am probleme. Sunt fericita. Este un barbat minunat. Pentru el am disparut tot acest timp. Isi retrage timid mana din a mea si desface cu eleganta plicul de zahar lasand continul alb sa inunde cafeaua fierbinte.
-L-am cunoscut intr-o noapte la o petrecere. M-am indragostit la prima vedere. Este un barbat extraordinar de frumos. Stai sa-l vezi pe al meu,imi zic in gand si ii copiez procedura cu plicu de zahar.
-Il chiama Aleksandr,e rus!
-Un nume frumos! Adaug incredula dar de ce rus?
-A fost inevitabil,Sofia. In final am cedat sa ma mai lupt cu inima si am ales sa plec cu el. Isi aprinde o tigara si incepe sa povesteasca cu tristete.
-Stii,la inceput cand am aflat cu ce se ocupa am ezitat. Nu stiam ce sa fac,dar intr-un final mi-am ascultat inima si l-am insotit.
-E mafiot? Intreb curioasa si putin tematoare.
-Nu,Sofi,pentru dumnezeu nici chiar asa. Dar... Se opreste.
-Dar? Intreb si mai curioasa.
-Detine foarte multe cluburi de noapte! Stii tu.  Si imi face cu ochiul. La dracu,un fior rece imi traverseaza toata coloana vertebrala.
-Talida,sa nu-mi spui ca si tu...
-Oh nu! Cum poti sa crezi asa ceva? Pe mine ma iubeste,si ne vom casatorii chiar daca inca nu ma cerut. Iau o gura de cafea putin ingrijorata despre ce imi povestea si continui cu o voce joasa.
-Si,nu iti este frica sa traiesti cu el?
-Frica? Repeta surprinsa, Pentru ce sa-mi fie frica? Imi dau ochii peste cap si o iau de mana.
-Pai,stii tu...este oarecum periculos. In opinia mea este un mafiot.
-Sofia! Exclama jignita.
-Nu,nu este periculos. Este un barbat precaut. Precaut! Repet in gandul meu. Daca l-as avea inaintea ochilor i-as taia....... si ma fac stacojie la propriile-mi ganduri necrestine. Nu pot sa cred cat de tare sa schimbat,o privesc incredula in ochi si nu stiu daca e constienta in ce sa bagat sau nu. Era o fata extrem de frumoasa. Parea un model din revistele alea deochiate pentru barbati. Cu picioare interminabile si buze carnoase. Ochi mari si albastrii care acum o avantajau si mai mult din cauza blondului argintiu.Acum este o femeie foarte eleganta care nu ai fii zis ca in urma cu 3 ani era o rebela incurabila. Cu parul negru pana la jumate iar de la jumate era de un rosu aprins. Bineinteles ca nu-i lipseau nici pircingurile pe vremea aia.Insa acum aveam in fata mea o adevarata Lady.
-Spune-mi si ce te aduce inapoi in londra? Intreb pe jumatate de gura fara sa fiu sigura daca mai vreau sa aflu detalii din ultimii 3 ani.
-Pai saptamana viitoare avem inaugurarea unui nou club aici. Va fii ceva total diferit de ceea ce exista in ziua de azi.Sorb inca o gura de cafea,si inchit in sec la confesiuniile Talidei.
-REDSECRET! Asa se numeste localul. Esti invitata! Si imi face cu ochiul. Iauzi,invitata! Gandesc cu amuzament si ma abtin cu greu sa nu rad.
-OH,mi-ar face mare placere,Talida,dar lui Arthur nu-i place sa fregventeze asemenea localuri. II raspund eu sigura pe mine dupa care ii fac si eu cu ochiul in stil de complicitate.
-Serios? Intreaba cu tonul acela incredul care de data asta ma zgaraie pe creieri.
-Serios! Afirm dupa care ii afisez un zambet amabil.
-Sofia,draga mea,ai ramas la fel de inocenta. Nici un barbat nu este fidel! NICIUNUL! Imi dau ochii peste cap si o intreb cu un ranjet malefic in coltul guri.
-Sa inteleg ca,Aleksandr te inseala? Si ii fac din nou cu ochiul dar de data asta cred ca sa inchis el singur. Mi-a iesit involuntar.
-Bineinteles ca nu! Raspunde iritata si usor enervata.
-Am glumit! II raspund cu un zambet nevinovat.Propun un brindis,adaug ridicand ceasca.
-Cu cafea? Intreaba uimita.
-Da!
-Pentru?
-Pentru cei mai fideli barbati din lume! ARTHUR SI ALEKSANDR!
-Sa ne traiasca! Zice cu bucurie in glas ridicand ceasca si lovindo usor de a mea.
-Cati ani are? O intreb cu o voce rusinoasa.
-41! Raspunsul ei vine repede! Si,ca si cum ar fi vrut sa schimbe subiectul,continua cu un zambet gingas.
-Ai o casa foarte frumoasa!
-Multumesc! Banuiesc ca nici tu nu esti mai prejos. O intreb amabil.
-Nu,nu sunt. Lui Aleksandr ii place viata luxoasa. Pe munca altora imi zic in gand. Il uram pe acest Aleksandr!
-Esti singura? Unde este Arthur? Mi-ar placea sa-l cunosc.
-Are o intalnire cu managerul hotelului. Dar cred ca trebui sa apara dintr-un moment in altul. O apuc de mana si o mangai usor.
-Ma bucur atat de mult ca te-ai intors,Talida! M-am gandit la tine mereu! Ma imbratiseaza si imi susura la ureche.
-Si eu ma bucur ca m-am intors. Acum nu mai plec. Ne intrerupe sunetul cheii rasucinduse in usa si amandoua tresarim speriate de parca am fii facut ceva rau. Arthur apare si inima imi salta din piept. Oare cum e posibil sa provoace asa reactii in mine de fiecare data cand il vad? Ma ridic bucuroasa de pe canapea si sar in intampinarea lui. Il sarut usor pe buze si il trag dupa mine. Arthur,vreau sa iti prezint pe cineva. Ea este Talida,cea mai buna prietena a mea din anii studentiei. Ochii lui se maresc increduli iar fruntea se strange intrun semn de furie. La dracu,era nervos,ce am facut? Talida se ridica cu viteza dupa canapeaua alba din piele si isi pune mana dreapta la inima ca si cum ar fii vazut o fantoma.
-TU? Exclama Arthur? Cum indraznesti sa apari aici? Tipa furios si Talida face un pas inapoi.
-Vreau sa iesi imediat din casa mea! Continua cu un ton  poruncitor. Simnt ca ma prabusesc la pamant si nu inteleg ce se intampla intre ei doi si de unde se cunosc. Ma lovesc cu privirea de ochii Talidei si ii cer o explicatie vizuala. Eram incapabila sa scot vreun cuvant.
-Nu ai auzit? Afara! Talida isi ia geanta din piele neagra si iese fugind pe usa maron. La dracu! Ce a fost asta? Ochii mei se intersecteaza cu ai lui si parca ceva se rupe inauntrul meu. Nu mai inteleg nimic.
-De unde o cunosti pe Talida? Ma intreaba uimit.
-E cea mai buna prietena a mea. Cum iti permiti sa o tratezi asa? Ai inebunit? Ochii lui ma privesc increduli.
-Cea mai buna prietena a ta? Se pare ca nu te cunosc indeajuns de bine. Stii cu ce se ocupa? Isi duce mana la maxilar si incepe sa si-l maseze cu miscari rapide.
-Poftim? Ce vrei sa spui cu (se pare ca nu te cunosc indeajuns de bine)? Il privesc cu ochii umeziti incapabila de a reactiona la cuvintele lui taioase.
-Sofia,i-ti interzisc sa mai vorbesti cu ea! Ne-am inteles? Nu ma intereseaza cine a fost ea in trecut dar prezentul ei lasa de dorit. Nu vreau sa te mai vezi cu ea! Repeta cuvintele dar de data asta cu un ton poruncitor. Pamantule inghite-ma. Ce am facut sa merit asta? Prima noastra cearta. Simt cum sangele imi fierbe si o stare de melancolie amestecata cu putina teama si ceva de nervi imi inunda trupul.
-Da stiu cu ce se ocupa si nu ma deranjeaza catusi de putin. E prietena mea! Tip,si o ceata densa imi acopera ochii. Ii aud vocea ca printr-un ecou si ma prabusesc la pamant.


                                                                                            *******


SECRETRED. Statea radios numele clublui despre care Talida mi-a povestit. Nu imi pot da seama unde este situat. Aveam in fata mea un local excentric. O cladire exagerat de mare construita din piatra.Parea un castel parasit. Deaodata ma cuprinde o stare de curiozitate si pasesc hotarata pe alea asfaltata catre poarta imensa din lemn negru. Pe de o parte si alta la o distanta de mai putin de un metru farole mici luminau drumul cu o culoare de un rosu aprins.  Erau asezate in linie dreapta una langa alta. In spatele farolelor atat in partea dreapta cat si in partea stanga un camp infinit dormea linistit. Gazonul era foarte bine intretinut. Un domn aratos se apropie de mine si imi ofera bratul lui. Ochii ii erau acoperiti de o masca neagra din piele. Totul in jurul meu se transforma intr-un mister greu de patruns. Acel Zoro ma conduce catre usa principala a castelului. Inaintea ei isi face aparitia un alt domn imbracat impecabil si ne deschide usa cu eleganta. Imi duc mana curioasa catre masca lui Zoro si tresar speriata. Ma uit la ceasul dupa perete.23:30. O durere insuportabila imi inunda tamplele. Ce vis ciudad. Privesc in jurul meu si imi dau seama ca eram in dormitor. Imi aduc aminte de cearta cu Arthur si ma cuprinde o stare de neliniste.Ma ridic usor din pat si ma indrept catre baie. Ma privesc in oglinda la fata mea palida. Invart robinetul auriu de la chiuveta si imi spal fata cu apa rece care ma invioreaza. Ma usuc cu prosopul alb asezat pe manerul din partea dreapta a chiuvetei. Unde o fi Arthur?  Gandul la cearta cu el imi inteapa inima cu mii si mii de ace. Ies hotarata din baie si cobor scarile in salon. Arthur statea pe canapeaua alba pierdut in gandurile lui.Pe masuta din fata lui langa cestile de cafea o sticla de Chivas Regal si un pahar de whisky  aproape plin. Raman impietrita de durere la imaginea lui. Ma apropi usor de spatele lui si ii cuprind gatul cu amandoua mainile. Tresare speriat si isi inclina capul intr-o parte. Ma apuca de mana si ma aseaza langa el.
-Dumnezeule,Arthur. Ai ochii rosi! Ai plans? Cu privirea intunecata imi vorbeste cu o voce stinsa.
-De ce imi faci asta? Stii ca sunt incapabil sa traiesc fara tine. II imbratisez cu dragoste si ii acopar chipul cu saruturi.
-Arthur,iubitule,despre ce vorbesti? Ce ti-am facut?
-Sofia,nu imi place sa stiu ca ai asa prietene.
-Asa cum? Intreb cu teama in glas.
-Stii destul de bine la ce ma refer. Raspunsul lui ma face sa ma simt pentru un moment vinovata fara sa stiu de ce.
-Te referi la Aleksandr? Ochii lui se inegresc de furie si un fior rece imi strabate fara mila intregul corp.
-Aleksandr. Repeta dezamagit.
-Arthur,nu inteleg nimic te rog sa imi explici de ce ai reactionat asa cu Talida. Ma apuca de mana si mi-o saruta cu buzele lui catifelate. Pentru dumnezeu,ce are omul asta de ma face sa ma simt asa de ciudad de fiecare data cand il vad.
-Sofia,vreau sa ma asculti cu atentie. Imi da drumul la mana si isi duce paharul acela de otrava la gura. Isi aprinde o tigara si continua.
-Aleksandr este fratele meu. Este adoptat! Ce? Arthur are un frate? Gura mea se deschide fara sa imi dau seama si ochii mi se maresc de uimire.
-Dupa multe tratamente si incercari fara succes parintii mei s-au hotarat sa adopte un copil. Doctorii nu le-au dat nici o sansa. Mama mea nu putea face copii. Imi duc paharul lui la gura si beau din el incapabila de a accepta acel adevar.
-Aleksandr este cu 4 ani mai mare ca mine. Dupa 4 ani mama mea a ramas insarcinata ca printr-o minune. Isi pierduse orice speranta. Dar intr-o zii doctorul ia dat vestea cea mare. Zambesc cu caldura si ii dau un sarut inocent. Copilaria noastra a fost una normala pana in ziua cand au murit parintii mei in acel teribil accident de masina.Ochii i se umezesc si o lacrima ii strabate obrazul stacojiu. Imi strange cu putere mana si continua.
-Pe atunci eu aveam 18 ani,iar el 22. Dupa pierderea parintilor nostrii Aleksandr a inceput sa aiba probleme cu drogurile. Am renuntat la scoala si m-am dedicat in intregime lui. Vroiam sa il ajut,sa il fac sa renunte la lumea aceea vicioasa. Isi apreteaza buzele si bea din nou. Isi aprinde o tigara si continua. Eram incapabila de a vorbii. Nu stiam ce sa spun,cum sa reactionez.
-La varsta de 24 de ani Aleksandr ajunsese deja sa faca bani din prostitutie. Bunicul nostru sa stins din viata inainte de vreme. Problemele lui Aleksandr i-au fost fatale. Simt cum o lacrima imi incalzeste obrazul si ma crispez la confesiunile lui Arthur. De ce nu mi-a povestit pana acum viata lui? Aveam inaintea mea un Arthur cu un trecut tulburator.
-Dupa moartea lui am avut o cearta teribila cu el din cauza testamentului lasat de bunicul nostru. Il avertizase dea lungul anilor ca daca nu se retrage din viata lui ilegala il va dezmosteni. Acum inteleg de ce il uraste atat de mult.
-Eu am investit mostenirea bunicului in afacerea hotelului. Atunci l-am cunoscut pe Marck care si el la fel ca si mie era la inceput de drum. Ne-am asociat si cu ajutorul lui dumnezeu am ajuns sa cream lantul hotelier pe care il detinem in ziua de astazi. Imi aprind o tigara si dau frau liber lacrimilor. Nauca la ceea ce imi povestise Arthur susur cu voce trista.
-Si ce sa intamplat cu el?  Ma priveste pierdut.
-L-am mai vazut o singura data de atunci. Pe cad el avea 26 de ani.Era deja un barbat influent,cu o gramada de bani. Ne-am intalnit din coincidenta la un hotel pe care eu vroiam sa il cumpar. Si? Intreb cu teama.
-Nu ma putut ierta niciodata pentru faptul ca bunicul imi lasase mie toata averea. Inteleg! Ma apropii de el si il imbratisez.
-Din acea zii a disparut. Nimeni nu a mai stiut nimic de el pana astazi. Adauga si ma saruta usor pe buze.  Imi cuprinde amandoua mainile si cu o privire penetranta imi vorbeste cu un glas putin vinovat.
-Sofia,iarta-ma! Dar nu vreau sa am nici un fel de relatie cu el. Sper ca intelegi de ce am reactionat asa cu Talida. Cerul se sparge in mii de bucati peste mine. Intelegeam situatia dar gandul ca nu voi mai vorbii cu cea mai buna si draga prietena a mea ma face sa plang fara control.
-Iubito,te rog. Imi frangi inima cand te vad asa! Nu mai plange nu e vina ta,si nici a ei dar situatia nu ne permite prietenii cu oameni care il inconjoara pe Aleksandr.  Imi sterg lacrimile cu maneca puloverului alb de mohair si susur incet.
-De unde stii ca Talida este cu el? Ea mi-a povestit ca au inceput sa iasa cu 3 ani in urma. Il vad cum isi apreteaza buzele si raspunsul lui intarzaie sa apara. Bea cu sete din paharul de whisky si isi inchide ochii cu un oftat disret.
-Sofia,pur si simplu stiu! Vreau sa intelegi si sa nu mai deschidem niciodata acest subiect! Se ridica nauc dupa canapea si urca cu viteza scarile.
Ma lasa acolo cu o mie de intrebari fara raspuns. Si acum ce? Cum pot sa rup orice fel de legatura cu cea mai buna prietena a mea?




                                                                                                *******




Ma ridic dupa canapea cu sufletul  ranit si urc scarile pierduta in ganduri. Arthur vorbeste la telefon si pare furios. Il privesc cu dragoste si ma inchid in baie. Imi dau jos hainele si ma bag sub miile de picaturi de apa. Am nevoie de liniste si de un moment de relaxare. Imi aduc aminte de visul ciudat si ma incrunt la gandul acelui barbat misterios. De ce am visat clubul despre care mi-a vorbit Talida?  Arthur este fratele lui Aleksandr. Cum este posibil asa ceva? Cum este posibil sa stiu atat de putine lucruri despre sotul meu? De ce nu mi-a povestit trecutul lui? Simt cum un val de neincredere ma invaluie. Imi dau seama ca nu i-mi cunosc sotul si muschii mi se contracta. Oare m-am precipitat cand am decis sa ma marit cu el?
Imi aduc aminte de ziua in care l-am cunoscut pe Arthur. Aveam 24 de ani.Era atat de sexi cu costumul negru care ii scotea in evidenta acea privire greu de uitat.  Eram invitata la o petrecere cu scop caritabil,si atunci ma lovesc de ochii lui,acei ochi! Atat de negrii si de misteriosi.  Mi-au captat atentia din prima clipa cand l-am vazut. Ma invitase la dans si inima mea se pierduse in lumea dragostei. Am stiut din prima clipa ca acel barbat trebuia sa fie al meu. Cu un aer ferm pe care il poarta mereu dupa el imi cere numarul de telefon iar eu il dau fara sa ezit. Dupa acea petrecere am asteptat zile intregi sa ma sune dar disparuse fara urma. Imi pierdusem orice speranta sa il mai revad pana cand intr-o zii primesc apel de la el. A fost ziua in care am simtit ca ma topesc pe picioare. Ma invitase la cina si parca si acum resimt fiorii care imi dansau inauntrul meu. O zii intreaga ma plimbasem dintr-un magazin intr-altul pentru alegerea rochiei perfecte.Trebuia sa il impresionez,si acum imi dau seama ca am reusit. A fost o seara minunata. Aceea a fost prima zii a relatiei noastre. Dupa mai putin de 2 luni ma cere de sotie. Dumnezeule,acum imi dau seama ce repede sa intamplat totul. Dupa un an de relatie m-am si maritat cu el. Cum as  fi putea sa-i rezist acestui barbat? Arthur este intruchiparea frumusetii masculine. Inalt,cu un corp de atlet si ten creol. Ochii lui atat de negrii care ii dau acel aer misterios atat de captivanti. Parul tuns scurt la fel de negru si acele buze atat de senzuale si pline. Il iubesc mai mult ca orice. Invart robinetul auriu si opresc apa care imi mangaia corpul pana in cele mai intime parti. Ma imbrac in halatul alb de bumbac si imi strand parul intr-un prosop. Imi plimb mana pe oglinda aburita si ma privesc pierduta in ganduri cotradictorii. Ma simt atat de rusinata de Talida. Cum sa-i spun ca sotul meu mi-a intersiz sa-i mai vorbesc?  Pentru un moment ma gandesc sa o vad pe ascuns dar imi dau seama ca nu este o idee buna. Asez spuma alba pe periuta de dinti si incep sa-i perii cu viteza. O senzatie mentolata imi explodeaza in gura si imi dau seama ca ma simt mult mai bine. Imi usuc parul si ma indrept catre dormitor. Arthur era pierdut in visele nocturne. Imi pun cu grija pijamalele si ma asez langa el. Il sarut usor pe frunte si fara sa realizez ma inund intr-un vis cu oameni mascati si femei dezbracate.



Sarutul lui Athur ma trezeste si ma face sa tresar speriata. La dracu,din nou acel vis ciudat care imi bantuie noptile.
-Buna dimineata,iubito? Cum esti? Imi intinde o ceasca de ceai de musetel si se aseaza langa mine grijuliu. Era imbracat intr-o pereche de blugi albastru deschis si un pulover negru care ii scoate ochii in evidenta. Purta o pereche de ghete negre din piele si o geanta pe umar.
-Mult mai bine,nu mai am febra! II susur incet.
-Bea ceaiul acesta,i-ti va face bine. Imi saruta mana si imi aranjeaza parul dezordonat.
-Pleci? Il intreb curioasa.
-Da,am intalnire cu Marck. Trebui sa vorbim despre proiectul hotelului pe care il construim in Ibizza,anul care vine.
-Am inteles! Eu voi merge sa o vizitez pe mama astazi. A trecut o saptamana de cand am vazuto ultima data. II afisez un zambet jucaus si ii sarut buzele moi.
-Ok! Ne vedem la ora pranzului! Se ridica usor si se face nevazut. Beau ceaiul si simt o caldura care imi strabate gatul in jos. Mmm,ce bun e! Ma uit la ceasul dupa perete. 8:30. E prea devreme si nu vreau sa ma desprind de lenjeria fina care imi mangaie corpul. Iau telefonul dupa noptiera alba asezata langa pat si il deschid. Nu intarzaie sa-si faca aparitia un mesaj. Il deschid si ma uit la numar. Numar neinregistrat. Citesc mesajul si  ma blochez.   -SOFIA,sunt Talida. Trebuie sa te vad URGENT!  Suna-ma!  Raman cu telefonul in mana citind mesajul de cateva ori. Nu sunt sigura cum sa procedez si ma hotarasc sa il sterg. Formez numarul mamei si o sun.
-Sofia,draga mea!
-Buna,mama! Cum esti?
-Ca la 20 de ani! Raspunde si aproape imi sparge timpanul cu rasul ei.
-Cand vi sa ma vezi? Ma intreaba ilusionata.
-Astazi! De asta te-am sunat atat de devreme. Chiotul ei imi bucura sufletul si ma face sa zambesc.
-Sofia! ce fericita m-ai facut! Vi cu Arthur?
-Nu,mama! Vin singura!
-Oh iti voi `pregati mancarea ta preferata. Ramai sa mananci nu-i asa? Ma intreaba cu un ton care parca zicea NU ACCEPT NICI UN REFUZ!
-Da,sa traiti!  Cum as fii putut sa o refuz? Cand vocea ei era plina de entuziasm. Inchid si il sun pe Arthur!
-Iubitule! Raman sa mananc la mama! Nu am putut sa o refuz. Vrei sa ni te alaturi?
-Imi pare rau,Sofi dar imi este imposibil. Am un compromis pe care nu il pot anula. Vroiam sa te sun pentru a-ti spune ca nu ajung la masa azi. Glasul lui era tens. Ciudad chiar.
-Ok,amor! Ne vedem diseara!
-Te iubesc,Sofia!
-Si eu!

Aerul rece de septembrie ma loveste si imi patrunde toti porii. Deschid usa masinii un audi a 6 alb si ma asez in scaunul confortabil. Rasucesc cheile in contact si ma dirijez catre casa mamei. Gandurile imi sunt distrase de sunetul telefonului. Privesc ecranul si imi dau seama ca este Talida. Cum sa nu-i raspund cand merita cel putin o scuza? Apas butonul verde si o aud plangand!
-Talida,esti bine? Intreb ingrijorata
-Sofia,trebuie sa te vad urgent. Trebuie sa i-ti spun! Nu-ti pot ascunde adevarul.
-Calmeaza-te,despre ce adevart vorbesti? Unde esti?
-Despre sotul tau,Arthur! Trebuie sa stii cine este cu adevarat!  Imi aduc aminte de Alecksandr si ii raspund usurata.
-Da,Talida stiu. Mi-a povestit Arthur ca sunt frati!
-Ca sunt frati? Intreaba ingrijorata.
-Sofia,te-a mintit. Trebuie sa te vad urgent spune-mi unde ne intalnim. Ma impietresc la vorbele Talidei si nu stiu cum sa reactionez! Ma mintit Arthur? Ma minte Talida? Pe ea o cunosteam de atatia ani si impartiseram atatea secrete. Imi rezulta destul de greu gandul ca ma minte. Dar Arthur? E capabil sa ma minta?
-Talida,ma indrept spre casa mamei. Ne vedem la barul din coltul strazii in 20 de minute. Bip,bip,bip. Mi-a inchis! Ce dracu se petrece aici? Nu mai inteleg nimic si inima mi se strange de durere! Nu puteam sa o refuz pe Talida o cunosteam destul de bine incat sa stiu ca nu e capabila sa-mi faca rau. In schimb pe Arthur il cunoasteam de 2 ani de zile. Gandul ca imi ascunde un secret ma omoara. Apas pedala masini si ma dirijez cu viteza catre barul Good Day situat la 10 minute de casa mamei.  Ajung in mai putin de 15 minute si ma asez la o masa retrasa din colt. Comand 2 cafele si ma pierd in ganduri amare.
In mai putin de 5 minute isi face aparitia o doamna extrem de eleganta. Talida purta o rochie neagra  pana la genunchi care se mula perfect pe corpul ei atragator. Parul il avea strans intr-un coc elegant la spate .Purta o palarie mare neagra cu margini albe,si un pardesiu crem care se asorta cu pantofii de aceasi culoare. Ochelarii negri ii ascundeau ochii si ii dateau un aer misterios. Se apropie de mine si  ma saruta discret pe obraz. Ma fastacesc in scaunul rosu de piele intimidata de eleganta ei. Pentru moment ma simt incorfotabila cu blugii mei negri si puloverul rosu.
-Sofia,nici nu stiu cum sa incep. Era palida la fata. Isi scoate ochelarii si ochii ei sunt rosii si usor imflamati. Plansese!
-Talida,ma ingrijorezi! Ce ai patit?
-Sofia,asculta-ma nu am mult timp. Aleksandr nu stie ca sunt aici. Mi-a interzis sa ma mai apropii de tine.
-Ce coincidenta! Exclam iritata de situatia in care ne aflam amandoua.
-Vrei sa imi povestesti marele secret care te framanta?
-Arthur si Aleksandr nu sunt frati! Sunt asociati! Arthur detine jumatate din cluburile lui Aleksandr!
-Afacerea cu hotelul e doar de ochii lumii. Pentru a-si justifica veniturile. lacrimile incep sa curga fara oprire. Durerea ma cuprinde si un gand negru imi rastalmaceste viata. Deodata ma simt singura intr-o lume intunecata,fara el,nu puteam continua. El era sensul vietii mele. Talida imi cuprinde usor mana si cu cealalta imi seaca lacrimile.
-Sofia,imi pare rau,dar trebuie sa iti spun. Trebuie sa il parasesti. E un om rau!  Oh sa il parasesc,cuvintele ei imi strapung inima insangerata.
O privesc pierduta. Vreau sa cred ca totul este o minciuna dar stiam ca ea nu ma minte si nu cu asa ceva. O cunoasteam destul de bine.
-Talida,de ce te-a dat afara din casa,daca spui ca este asociat cu Aleksandr? Se aseaza langa mine si isi pune usor mana pe umarul meu.
-Probabil nu a stiut cum sa reactioneze cand ma vazut. Ii este frica sa nu te piarda. De ce crezi ca ti-a interzis sa mai vorbesti cu mine? La fel si Aleksandr.  Atatea ganduri imi vin in minte si sunt incapabila sa reactionez. Ma limitez la lacrimi si ascult cu durere.
- Sofia,nu numai tu esti in pericol! Daca vor afla ca te-am vazut si ca ti-am povestit,Aleksandr ma va omora. Trebuie sa fii tare si sa nu te dai de gol. Ochii ei erau atat de speriati. Si cum crezi tu ca voi putea sa continui ca si cand nimic nu sa schimbat? O intreb gandindu-ma cu teroare la viitorul negru ce ma asteapta langa el.
-Trebuie! Oh dumnezeule,acum se leaga totul! Imi spune si ofteaza cu tristete. Imi aduc aminte cand Aleksandr mi-a povestit ca Arthur se insoara. Am ramas surpinsa cand am aflat pentru ca el nu vroia sa i-si complice viata. Scot un servetel din geanta si imi sterg lacrimile. Daca continuam cu plansul nu rezolvam nimic. Adevarul nu il puteam schimba.
-Talida,vreau sa imi povestesti tot ce stii. TOT! Ma priveste cu tristeste si isi aprinde o tigara.
-Cand eu am disparut,acum 3 ani m-am mutat cu Aleksandr la NEW YORK. Acolo ei 2 mai au inca 2 cluburi. Arthur ni sa alaturat pentru un an de zile. Atunci ne-a povestit ca a cunoscut pe cineva si ne-a spus sec ca se va casatorii. Imi vine in minte noaptea in care l-am cunoscut si apoi anul in care disparuse. Mi se strange stomacul si un gand imi taie respiratia. La dracu,stia ca ma voi marita cu el? Asta inseamna ca avea un plan bine pus la punct.
-Hei! Sofia,esti aici?
-Oh,scuza-ma! Continua,te rog! Nu stiu ce la determinat sa ia o astfel de decizie radicala. Cand l-am intrebat cu cine se insoara a spus scurt ca nu e treaba noastra. Nu am mai indraznit de atunci sa deschid subiectul. Dupa ce a plecat la mai putin de  2 luni ne-a anuntat ca sa casatorit.  Pentru moment am crezut ca glumeste dar Aleksandr mi-a confirmat. Imi cuprinde amandoua mainile si ma priveste cu groaza.
-Sofia trebuie sa ai mare grija! Arthur este un barbat ciudad. Sigur are un plan. Nu stiu care si de ce dar sunt sigura ca nu te iubeste. Vrea sa te foloseasca pentru ceva,nu stiu pentru ce. Dumnezeule cata durere sa mai pot suporta? Pentru un moment imi doresc ca Talida sa nu se fii intors niciodata. Eu eram fericita cu el iar inima imi spunea ca si el ma iubeste la fel cum eu il iubesc pe el. O secunda iti poate schimba viata radical. Pentru mine acea secunda a fost cand am apasat butonul verde. Apelul lui Talida mi-a adus atatA durere. Ce pot sa fac acum, sa o condamn pentru faptul ca sa intors? Sa ii multumesc,pentru sinceritate si pentru ca vrea sa ma advertizeze? Orice as fii facut era prea tarziu. Nu mai puteam sa schimb nimic. Realitatea ca sotul meu este un mafiot ma face sa simt o teroare imensa. Brusc imi dau seama ca nu il cunosteam deloc si nu stiam de ce este capabil. Vroia sa-mi faca rau?
-Sofia,nu trebuie sa stie ca am vorbit cu tine. Ai mare grija de tine si ai mare grija cum te comporti. Incearca sa fii ca si pana acum. Nu trebuie sa-si dea seama ca banuiesti ceva.
-Crezi ca e capabil sa-mi faca rau? O intreb cu o voce tremuranda.
-Nu stiu,nu am nici cea mai mica idee. Peste 6 zile avem inaugurarea clubului. Zice si se opreste privindu-ma cu ochi mari.
  Asculta-ma,Arthur va fii prezent sambata viitoare la club. Este ceva cu totul si cu totul diferit. Lumea de acolo are in permanenta o masca pe fata. Tresar la cuvantul masca si imi aduc aminte de visul meu. O idee i-si face loc in gandul meu. Trebuia sa ma conving cu ochii mei ca ceea ce imi spune Talida este adevarat.
-Vreau sa vin si eu! II spun hotarata.
-Cee? Ai inebunit? Cum sa vii acolo? Nu eram sigura ca pot face asta dar ceva inauntrul meu nu imi datea pace.
-Am o idee. Ai spus masca?
-Da! Zice cu voce joasa.
-Perfect! Atunci,trebuie sa imi dai adresa clubului. Isi duce mana la inima si ofteaza lung. Inchide ochii si se apropie de urechea mea.